Intotdeauna am fost de parere ca indiferenta doare. Si ma refer la durerosul sentiment de indiferenta venit din partea persoanei iubite, a prietenilor sau a familiei, ma refer la acel sentiment total superficial pe care il traiesti atunci cand vezi ca nu ti se acorda atentie. Indiferenta ma enerveaza, ma provoaca, si poate creea si suferinta, care de cele mai multe ori se transforma in ura, dar nu e cazul meu, nu ma afecteaza atat de tare. Oricum ceea ce conteaza este sa fii impacat cu tine, constient de ceea ce esti si ce poti sa faci.
Indiferenta din viata de zi cu zi cand vezi cate un nesimtit care arunca gunoaie pe strada, cand stai 30 de minute in sa cumperi ceva, ca na...vanzatoarea trebuie sa vorbeasca la telefon, indiferenta pe care o au profesorii, sau cand te duci la biblioteca si intrebi daca are o anumita carte si spune ca nu are, defapt le e lene sa caute, cand celor din jur nu le pasa ce simti...s.a.m.d.
M-am saturat de expresii ca: ce ma intereseaza pe mine? si ce? si ce sa fac eu?
De asta traim in lumea asta atat de ”frumoasa” pentru ca nimanui nu-i pasa de nimic si nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu